takadoshika

A fost odata ca niciodata o printesa, poate putin mandra, dar care suferea din orice. O sensibila nascuta sa tanjeasca dupa dragostea adevarata. Era simpatica, dar simpla ..nu avea prieteni multi, insa era fericita, desi adevaratii prieteni ii putea numara pe jumatate din degetele de la o mana, avea langa ea un lucru pe care multi il doreau.
Aceasta printesa gresise, gresise mult in trecutul ei pentru ca monstrul neincrederii o furase in grota sa, dar fiind puternica a reusit sa se salveze si sa priveasca in urma cu admiratia invingatorului.
Dupa cum spuneam era fericita... era poate cea mai fericita fiinta. Nu arata asta, se retragea in castelul ei si se bucura singura pentru ca nimeni nu merita sa stie cu adevrat ce simtea.
In castelul sau credea ca poate realiza orice. Zilnic o vizita zmeul, cel care o facea sa se simta triumfatoare...zmeul acesta simplu, care nu atragea niciodata atentia era motivul pt care ea zambea in fiecare dimineata, bucuria ei ...
Uneori o supara atat de tare incat simtea ca vrea sa nu'l mai ridice a doua zi, insa mereu se razgandea..Oare de ce? Oare el chiar era universul de care ea nu se putea lipsi nicio clipa? Oare el era tot ce isi putea dori de la viata? Ei bine..raspunsul este da...el era cel care o facea sa se inalte in al9lea cer si tot el cel care o cobora cu picioarele pe pamant...viata ei...