E tarziu…ascult o melodie veche pe care s-a asternut praful amintirilor…mi-e atat de dor sa te simt,sa te ating,sa fi aici langa mine.
Mi-e dor sa te aud razand,sa iti ating cu genele obrazul si sa incepi sa razi,ca te deranjeaza rimelul, al carui rost nu il intelegi.
Mi-e dor sa fi aproape de sufletul meu asa cum erai candva,sa imi spui de cinci sau poate zece ori “te iubesc” si sa imi atragi atentia ca nu ai patit nimic ciudat,ci doar ti-a fost dor de mine.
Mi-e dor sa te aud,sa te aud cum spui orice,pana si sa imi spui ca vrei sa iti fac un CD pe care sa pun muzica nu ‘lacrimogene d’ale mele”.
Mi-e dor sa te vad….mi-e dor sa imi tresara inima cand iti aud numele…mi-e dor sa stiu ca esti al meu,ca ma iubesti mai presus de orice si ca ai lupta pentru mine,in schimb…Tie nu iti e nimic…poate doar o indiferenta rautacioasa si nedreapta iti macina sufletul,o indiferenta care a macinat tot ceea ce am cladit amandoi.
Da,ma doare ,ma doare sa stiu ca nu iti pasa,sau poate ca iti pasa,dar te gandesti ca e mai bine asa,ca fiecare meritam altceva.
Nu pot sa cred ca la un moment dat cineva iti va lua locul,ca acolo unde ai fost tu va fi altul,altul care sigur nu ma va face sa simt ce am simtit,sa fiu asa cum am fost cu tine…pentru ca tu ai fost singurul care m-a cunoscut exact asa cum sunt…si lasa-ma sa cred ca ai fost si vei ramane primul si unicul om caruia i-am acordat incredere suprema!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu